Statuia
Libertății din New York (engleză Statue of
Liberty) sau
"Liberty Enlightening the World" (în vorbirea curentă "Miss
Liberty" sau "Lady Liberty") este un monument în
portul „Liberty Island” din orașul New York. A fost plasat în
anul 1886 la intrarea portului de pe insulă cu scopul de a transmite
călătorilor sosiți salutul de bun venit pe pământ american. Statuia este un
cadou al Franței făcut Statelor Unite ale Americii cu
ocazia aniversării a 100 de ani de la declararea independenței Statelor Unite.
Statuia are o înălțime fără soclu de 46,5 m, iar cu
soclu 93 m. Ea are un înveliș de cupru care acoperă un schelet
de fier. Monumentul are o greutate de 225 tone, culoarea statuii prin
oxidarea cuprului a devenit verde. Soclul are o formă de stea fiind construit
din piatră. În interiorul său se află un muzeu. Statuia reprezintă zeița
libertății care stă cu un picior pe lanțul rupt al sclaviei. Zeița ține în
mâna stângă o tablă cu inscripția "JULY IV MDCCLXXVI" (adică, 4
iulie 1776) data când a
fost ratificată Declarația de independență a Statelor Unite ale
Americii. În mâna dreaptă zeița are o făclie cu flacăra aurită. Pe capul zeiței
se află o coroană împodobită cu șapte fascicole de lumină care simbolizează
cele șapte mări și continente, cele 25 de ferestre simbolizează cele 25
de nestemate ale lumii.
Învelișul de cupru al statuii a fost proiectat
de Frédéric August Bartholdi din Alsacia,
iar scheletul metalic de inginerul Gustave Eiffel, faimosul arhitect,
inginer structural și constructor al Turnului Eiffel.
Statuia Libertății a fost un cadou oferit Statelor
Unite de către Franța, la sfârșitul secolului al 19-lea, fiind plasată
pe râul Hudson, la gura de vărsare a acestuia în portul orașului New
York. Statuia este un simbol de bun venit pentru toată lumea: americanii care
se întorc în țară, vizitatori și imigranți. Sculptorul care a făurit statuia
este Frederic Auguste Bartholdi. Gustave Eiffel (cel care a realizat Turnul
Eiffel) a creat armătura Statuii Libertății. Statuia din cupru, reprezentând
Zeița Libertății, a reprezentat un cadou pentru Statele Unite din partea
Franței, ca simbol al prieteniei dintre cele două națiuni. Piedestalul statuii
a fost construit de Statele Unite. Statuia Libertății este considerată un
simbol care personifică Statele Unite, asemenea Unchiului Sam. Într-o
accepțiune mai generală, Statuia Libertății este un simbol al libertății în
general și este simbolul preferat al luptătorilor pentru libertate. Și
britanicii au o statuie similară, Britannia, care a existat înaintea Statuii
Libertății. Britannia întruchipează valorile democratice britanice și a fost
cunoscută mai ales atunci când ascensiunea Imperiului Britanic era la apogeu.
În 17 iunie 1885, Statuia Libertății ajunge în portul orașului New York.
La Liberté
éclairant le monde, Jardin
du Louxembourg, Paris
Statuia
Libertății de la intrarea în portul New-York, al cărei nume original complet
este "Libertatea Luminând Lumea" (în franceză la Liberté
éclairant le monde), a fost
opera sculptorului Frédéric Auguste Bartholdi (1824—1904). Primul
model, la scară mică, turnat în bronz, a fost realizat în 1870 cu ocazia
expoziției universale de la Paris din 1900. Din anul 1906, ea se găsește în
Jardin du Louxembourg, din Paris. Proiectul inițial era destinat unui far
monumental, plănuit a fi amplasat la intrarea în Canalul Suez, având ca
motiv de inspirație Colosul din Rodos. Coroana cu 7 vârfuri purtată de
personajul feminin reprezintă cele 7 continente (Africa, America de
Nord, America de
Sud, Asia, Europa, Oceania și Antarctica).
Este de
menționat că pentru construirea acestui gigant au fost folosite 300 de foi de
aramă ciocănită de 2,5 mm, cântărind 80 de tone, iar armătura interioară care
cântărește 100 de tone, a fost făcută de celebrul inginer Gustave Eiffel.
Statuia, după ce a fost construită la Paris în anul 1884, a fost dăruită
Statelor Unite ale Americii în anul 1886.
Statuia
Libertății este situată în New York pe mica insulă Liberty Island, la sud-est
de Manhattan. A fost oferită Americii de către Franța la împlinirea a o
sută de ani de la câștigarea independenței și inaugurată de președintele Grover
Cleveland la 28 octombrie 1886
Piatra din
care este construit soclul provine dintr-un mic sat din Franța, probabil din
Ruoms sau din Pouillenay. A fost aleasă pentru faptul că este puțin corozivă la
acțiunea apei sărate. Oficial, statuia a fost dată Statelor Unite ale Americii
la 4 iulie 1884, transportată de fregata Isere și montată definitiv în locul
unde se găsește și astăzi. Are 46,5 (92, 99 m cu tot cu soclu) și reprezintă o
femeie acoperită de un drapel care ține în mâna dreaptă o flacără iar în mâna
stângă o placă pe care este inscripționată ziua independenței Americii: 4 iulie
1776. În interiorul ei se află o scară cu 354 de trepte pe care se poate urca,
însă, după atentatele de la 11 septembrie 2001, vizitarea ei la interior este
interzisă. Cele 7 brațe ale coroanei simbolizează cele 7 continente.
Situată la
intrarea în portul din New York, este primul simbol american pentru emigranții
care sosesc cu vaporul și trec mai întâi prin Ellis Island. Simbolizează
libertatea care luminează toată lumea; a devenit rapid emblema Statelor Unite
și unul dintre simbolurile cele mai cunoscute ale libertății și democrației.
Scuptorul
Frédéric Auguste Bartholdi, cel care a proiectat monumentul, nu a vrut să
dezvăluie sursa de inspirație pentru chipul statuii. Unii spun că ar fi vorba despre Isabelle Eugenie
Boyer, văduva luiIsaac Merrit Singer, o femeie frumoasă și vestită în Paris.Alții spun că la mijloc este mama sculptorului,
Charlotte Bartholdi (de care a fost foarte apropiat). Dar exista și autori care susțin că sursa a fost
Jean Emilie, amanta artistului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu